Educația este o submulțime a învățării
Învățăm toată viața. Suntem educați însă doar din când în când, mai ales când mergem la școală
E aproape imposibil să-ți mai imaginezi viața fără “învățare continuă”. Deja evoluțiile tehnologice generează nevoia continuă de a te “updata”. Apar chiar și distorsiuni în matrice, cum ar fi faptul că învățăm de la copiii noștri să folosim uneltele tehnologice, lucru care nu s-a mai întâmplat în istoria umanității.
Nu e de mirare că educația nu face față noii realități. Paradigma educației ca tranzacție între deținătorul de cunoștințe către doritorul de cunoștințe nu mai poate ține pasul cu nevoia noastră de a fi pregătiți înainte ca sistemele de educație să dețină respectivele cunoștințe. E mai eficientă învățarea de la oameni ca tine (peer-learning), iar uneori chiar de la copii.
Din fericire, majoritatea actelor de învățare de-a lungul unei vieți nu au loc în structurile de educație. Ele apar mai degrabă prin experiențe personale, sau prin împărtășirea experiențelor de învățare ale celor apropiați. Asta înseamnă că am putea învăța mult mai mult dacă, pentru asta, nu ne-am pune speranțele doar în educație, oricât de evoluată și sofisticată ar putea deveni ea.
Rețelele sociale sunt structuri mult mai potrivite pentru învățare. Ele pot păstra ritmul cu viteza de evoluție a societății fără efort. Au și avantajul distracției pe care o oferă, distracție adesea preferată de noi în detrimentul învățării. Nu ne rămâne decât să așteptăm apariția primei rețele sociale dedicată învățării. Va fi un suport absolut necesar pentru orice structură de educație.