Cel mai ieftin capital
Stăteam la o terasă cu un client, antreprenor din a doua generatie a familiei. Pe lângă masa noastră trece un individ între două vârste, se oprește doi metri mai încolo, se întoarce cu un zâmbet larg și salută cu multă voie bună. Il cunoștea pe clientul meu. Acesta face introducerile. Primele cuvinte pe care mi le-a adresat m-au impresionat:
“Tatăl acestui om mi-a salvat viața. Eram un golan fără Dumnezeu, iar el m-a luat la firmă și mi-a arătat că există bunătate pe lume. Nimeni nu-mi spusese “Mulțumesc” sau “bravo” până atunci. M-a ținut și la facultate, acum am firma mea. O să-i fiu recunoscător până mor și un pic după!”
Știam bine despre ce vorbește domnul respectiv. De fiecare dată când merg la firma fondată de bătrân și condusă acum de fiul său, remarc aceeași trăsătură culturală dominantă: grija. Oamenii au grijă unul față de celălalt, indiferent de poziția ierarhică. Te simți bine, te simți safe.
Inutil să mai spun că respectiva firmă nu are probleme cu personalul. Oamenii își doresc să lucreze aici. Câțiva mai în vârstă și-au adus copiii.
Nu cred că se predă nicăieri în cursurile de antreprenoriat acest subiect: cum construiești loialitate, înainte de a o pretinde, prin propriul comportament. Dar este un capital extrem de eficient. Și ieftin. Poartă-te frumos cu oamenii, spune “mulțumesc” și “bravo” de fiecare dată când ai ocazia. Oamenii cresc.