Cât de înaltă e gândirea la tine în organizație?

E pe atât de înaltă pe cât o încurajezi să fie

Gândirea înaltă acoperă zona de gândire strategică (direcții și obiective strategice) și vizionară (viziune și misiune). Termenul e folosit deobicei pentru a defini tot ce este peste gândirea (și preocuparea) tactică.

Gândirea tactică aparține tuturor membrilor organizației. Fără ea nu se fac lucruri, nu se întâmplă nimic, totul “se face” la nivel tactic.

Ideal, cele 3 straturi se subordonează: tactica depinde de strategie, strategia depinde de misiune. Ideal. În practică, ceea ce vedem în organizații este că, cel mai adesea, gândirea tactică depinde de fapt de zgomotul tactic (urgențe, hoți de timp, capcane, zgomot, automatisme, turmă) și nu ține cont de gândirea înaltă. Oamenii pot spune cu precizie ce target au, dar nu au idee spre ce se îndreaptă organizația. La tine în organizație oare cum e?

Surpriza apare atunci când investigăm rolul liderilor, pentru că observăm că, deși ar trebui să aducă “lumina” gândirii strategice (măcar) în deciziile tactice, liderii nu au nici ei o imagine clară și aliniată în echipa de management, despre direcțiile strategice sau misiunea companiei. Efectul este periculos și contra naturii, adică în loc să alinieze mișcările tactice ale subordonaților, liderii preiau zgomotul tactic în deciziile strategice (“la noi nu se poate asta”, “suntem prea mari”, “suntem prea mici”, “n-avem resurse” etc.).

Poți aduce multă claritate și confort în deciziile tactice ale oamenilor tăi dacă readuci obsesiv în discuție viziunea, misiunea și strategia companiei. Din orice poziție, în orice circumstanță. Un speach în town-hall nu e suficient, nici ppt-ul trimis cu slide-urile făcute de consultanți. E de muncă unu la unu, în întâlniri, la cafea, la automatul de apă, la țigară etc. Îmi vei mulțumi când ne vedem!