Geșelile de categoria 1 (verzi) sunt cele pe care ar fi bine să le faci, pentru că valoarea lecțiilor pe care le generează depășește cu mult costul resimțit. De exemplu, poți să întârzii la o întâlnire cu un client pretențios, sau poți să uiți o dată de ziua iubitei. Merită!

Greșelile de categoria 2 (galbene) sunt cele ale căror lecții sunt valoroase, dar și costurile generate pot fi mari, nu știi sigur dacă merită. De exemplu să-ți construiești singur casa în loc să o iei gata făcută, sau să încerci toate metodele de lead generation în loc să îți iei un consultant. Poți învăța mult din aceste greșeli, dar mai bine îi lași pe alții să le facă și tu înveți lecțiile trase de ei!

Greșelile de categoria 3 (roșii) sunt greșelile care au un cost uriaș sau în urma cărora nu se mai poate face nimic, oricât de valoroasă este lecția. În această categorie intră angajarea oamenilor cu valori nepotrivite, indisciplina financiară, fumatul, sau lăsarea copilului mic neținut de mână pe marginea străzii. Lecțiile acestor greșeli sunt dure, iar costul nu poate fi justificat. E pur și simplu rău să le faci!

Cele 3 categorii pot fi călăuze pentru tine, ca lider, cu privire la reacția pe care o ai față de greșeli. Apreciază oamenii care fac greșeli de categoria 1, nu-i critica, lasă-i să învețe! Încurajează sharing-ul de experiență pentru greșelile de categoria 2, fii tu însuți un model! Nu sta nepăsător în fața greșelilor de nivel 3, ele sunt cele care îți pot amenința business-ul, intervino ferm și imediat când le vezi și, mai presus de toate, nu face chiar tu astfel de greșeli!

Chiar dacă vorbim despre ceva ce am făcut în practică sau dacă doar cităm dintr-o carte, tot pe teritoriul teoriei suntem. Cât timp vorbim despre ceva, e teorie. Însă teoria poate fi bună sau nu, de aici durerea aplicării în practică.

Dacă respectă câteva rigori științifice (bazată pe șiruri de date care generează tipare repetate, sinteza acelor tipare și replicarea lor cu observarea unui rezultat valid în mod repetat), teoria bună mărește probabilitatea de predicție a rezultatului viitor. Ceea ce e grozav, mai ales în business, nu?

Problema apare când teoria nu respectă rigorile științifice. Cele mai frecvente două situații de acest fel întâlnite:

• Teoria care se bazează doar pe gândire, fără verificare practică. Chiar dacă autorul respectivei teorii este foarte deștept și argumentează impecabil șirul logic al demonstrației, dacă nu a testat modelul în mod repetat, rămâne tot în teritoriul părerismului!

• Teoria care se bazează pe propria experiență. Vă vine sau nu să credeți, nu putem să facem lucruri și să ne auto-observăm în același timp. Cu alte cuvinte, cine explică ceea ce a făcut, explică de fapt ceea ce CREDE că a făcut, observatorii externi având o cu totul și cu totul altă părere despre explicațiile date de autor. Adesea obținem rezultate ÎN CIUDA unor comportamente de care suntem conștienți, NU DATORITĂ lor!

Așadar, înarmează-te cu teorie solidă, bazată pe observație susținută și dovedită în practică în mod repetat prin serii de date semnificative, nu pe “părerism” sau “experiență proprie”!

Te gândești că ai vrea să crești rezultatele și de aceea înveți șă deprinzi noi abilități.

Daaaaar…

Primele încercări de aplicare a noilor abilități nu sunt tocmai ușoare, nu? Vine un moment (să-i spunem momentul 1) în care simți că efortul a crescut (E1), s-au înmulțit greșelile (G1), iar rezultatele parcă scad în loc să crească (R1). Toate acestea duc în mod firesc la o pană de motivație (M1), îți vine să lași totul baltă și să revii la ce făceai (și cum făceai) înainte. Dacă mai vine și un șef nemulțumit de creșterea greșelilor și de scăderea rezultatelor, pana se adâncește.

Articolul acesta nu este pentru tine, ci pentru oamenii tăi, cărora le spui tot timpul să evolueze, să învețe.

Și ei trec prin pana de motivație generată de evoluția factorilor de mai sus. Pana trece mai repede dacă liderul îi încurajează, nu scoate în evidență greșelile și le amintește de momentul 2, în care R2 (rezultatele dorite) vor fi mai mari cu un E2 mai mic, G2 va scădea și M2 va depăși M0.

Reacția ta la greșelile lor este critică pentru evoluția oamenilor tăi. Ea poate să amplifice sau să domolească pana de motivație. Voi reveni pe subiect.

Nu e de mirare că educația nu face față noii realități. Paradigma educației ca tranzacție între deținătorul de cunoștințe către doritorul de cunoștințe nu mai poate ține pasul cu nevoia noastră de a fi pregătiți înainte ca sistemele de educație să dețină respectivele cunoștințe. E mai eficientă învățarea de la oameni ca tine (peer-learning), iar uneori chiar de la copii.

Din fericire, majoritatea actelor de învățare de-a lungul unei vieți nu au loc în structurile de educație. Ele apar mai degrabă prin experiențe personale, sau prin împărtășirea experiențelor de învățare ale celor apropiați. Asta înseamnă că am putea învăța mult mai mult dacă, pentru asta, nu ne-am pune speranțele doar în educație, oricât de evoluată și sofisticată ar putea deveni ea.

Rețelele sociale sunt structuri mult mai potrivite pentru învățare. Ele pot păstra ritmul cu viteza de evoluție a societății fără efort. Au și avantajul distracției pe care o oferă, distracție adesea preferată de noi în detrimentul învățării. Nu ne rămâne decât să așteptăm apariția primei rețele sociale dedicată învățării. Va fi un suport absolut necesar pentru orice structură de educație.